,,Slăvesc în inima mea Zeiţa al cărei corp este scăldat în ambrozie, mai frumoasă decât fulgerul, şi care, atunci când îşi părăseşte sălaşul şi intră în palatul regal al lui Shiva, deschide lotuşii canalului axial al iubirii.”

Bhairavi-Stotra

joi, 29 ianuarie 2009

Morgenstimmung

Vorbind despre nevoia de lirism absolut Ion Barbu spunea ca Arghezi nu e decât " un autor de reuşite". Într-un fel, am fost de acord, lirica argheziană nu e - să zicem- genul meu. Dar are o poezie, Morgenstimmung, pentru care "îl iert" şi-l iubesc.

Morgenstimmung

Tu ţi-ai strecurat cântecul în mine
Într-o după-amiază, când
Fereastra sufletului zăvorâtă bine
Se deschisese-n vânt,
Fără să ştiu că te aud cântând.

Cântecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Şi mănăstirea mi-a rămas descuiată.

Şi poate că nu ar fi fost nimic
Dacă nu intra să sape,
Cu cântecul, şi
degetul tău cel mic,
care pipăia mierlele pe clape -
Şi întreaga ta făptură, aproape.

Cu tunetul se prăbuşiră şi norii
In încăperea universului închis,
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele...Mi-s
Şubrede bârnele,ca foile
florii.

De ce-ai cântat ? De ce te-am auzit ?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespărţit - în bolţi.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.