,,Slăvesc în inima mea Zeiţa al cărei corp este scăldat în ambrozie, mai frumoasă decât fulgerul, şi care, atunci când îşi părăseşte sălaşul şi intră în palatul regal al lui Shiva, deschide lotuşii canalului axial al iubirii.”

Bhairavi-Stotra

miercuri, 17 august 2011

Sunt femeie si nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e strain


"Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului.
Si totusi, daca asupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta, prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, nu as avea destula tarie sa strig dupa o inmiita putere de munca. N-as avea curajul sa cer minunea eruditiei. Nici virtutea constructiilor artistice desavarsite. Nu m-as incumeta sa implor descuierea portilor catre lumile spiritului etern. Prea lunga mi s-ar parea calea pana la salvarea suletului nemuritor.....
Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti.....
Imi plac jeansii de firma pe care-i asez, tot mai multi, tot mai scumpi, pe umerasele din sifonier. Nu mi-e dor deloc de blugii cei rupti si cei ieftini pe care-i purtam in studentie. Dar imi e, da imi e dor de noaptea in care am dormit imbracata cu ei, pe malul unei mari a carei nemarginire concura, fara sorti de izbanda, cu dragostea mea. M-am naravit sa merg la coafor macar de doua, daca nu de trei ori pe saptamana. Sa-mi susure in ureche stilistul, cu glas catifelat, ca se poarta liniile ovale, alunecoase, sinuoase, dragastoase. Sa-mi imparta parul in suvite fine, sa mi-l rasfete, sa mi-l invete cu nuante de aur. Nu mi-e dor de anii ciufuliti si canepii in care-mi purtam parul prins intr-o coada de manz. Dar mi-e dor, da, imi e dor de increderea naravasa pe care o aveam in mine si-n el, de galopurile fericite catre bratele iubitului dintai, de mirosul sarat al brizei primite din goana, drept in inima.
M-am dedulcit si la cativa pantofi de firma, la cate-o geanta din piele tandra, la manusi moi. N-as prea mai vrea sa le schimb cu tenisii rupti, cu rucsacurile sarmane, si nici de frigul mainilor indesate-n buzunarele pline cu batiste de panza nu mi se face dor prea adesea. Dar ma gandesc mereu la anii in care imi era de ajuns sa imi iau o pereche de sireturi ca sa simt ca mi-am facut un cadou, de bucuria nauca de-a indesa in rucsac, langa cartea lui Paler, un mar, de bataile nebunesti ale inimii cand mainile noastre se intalneau, hotarate sa lupte impreuna impotriva iernii si a uitarii si a neiubirii.
Asez cu grija, an de an, pe rafturile dulapului, felii din viata mea. Imi asez cu duiosie obrazul pe fularul pufos, imi odihnesc obrazul pe gulerasul de blana, imi racoresc fruntea pe esarfa neagra de matase. Doar haine? O viata! Atingerea lor imi va destepta in mine, candva, parfumul schimbator al unei varste castigate. Pierdute. Totuna.
Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva sa imi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteaza cu ce. E toamna, mi-e frig, dar imbrac, indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor.
Traim intr-o epoca in care a fost abolita condamnarea la uratenie. Frumusetea este o arma si trebuie sa invatam unde si cum o putem afla sau achizitiona, cum o putem utiliza cu maiestrie fara s-o uzam. N-are rost sa plecam ochii in pamant si sa mimam jocul indiferentei. In acest veac se poarta frumusetea si trebuie sa muncim, sa asudam, sa economisim, sa flamanzim, sa ne incordam, sa ne dam de trei mii de ori peste cap ca s-o dobandim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.
Daca deasupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, as cere, cu nesimtita incapatanare, frumusetea. Sunt femeie si nimic din ceea ce eeste femeiesc nu mi-e strain."
Am citat din Alice Nastase, azi, 17 august 2011, ziua in care am descoperit-o si ca scriitoare si cand m-am umplut din nou, a cata oara, de bucuria de a fi femeie.