Fedeli d'amore, preambul la o viitoare incursiune

,,Tu eşti sfânta care duce rugăminţile mele lui Dumnezeu, o unealtă a Lui care mi se revelează, îngerul prin care El mă face să cunosc preapliul Dragostei Sale. Ce este religia dacă nu o inteligenţă infinită, o eternă comuniune de inimi iubitoare? Unde doi sunt reuniţi, este şi El în mijlocul lor. Aş vrea ca veşnic să respir prin tine şi pieptul meu nu va înceta niciodată să se umple de tine. Tu eşti splendoarea divină, viaţa eternă în forma cea mai adorabilă (...) Dacă ai putea doar să vezi cum apari ochilor mei, ce aură strălucitoare emană corpul tău şi se imprăştie peste tot iluminându-mi privirile, tu nu te vei mai teme vreodată de bătrâneţe sau moarte. Forma ta terestră nu este decât o umbră a acestei imagini. Şi, desigur, forţele pământului luptă şi caută să o concretizeze, să o confirme, dar natura este încă nepregătită: imaginea ta în mine este arhetipul etern care trăieşte in sfânta realitate necunoscută.”

Extrasul din dialogul dintre Henri şi Mathilde, din romanul Henri d’Ofterdingen (1801) al poetului german Novalis ne permite să înţelegem de ce acesta este considerat drept cel mai pur reprezentant al tradiţiei occidentale legate de ordinal iniţiatic Fedeli d’amore. Nu e greu să sesizăm, chiar de la o primă vedere, o punte intre Orient şi Occident din punctul de vedere al percepţiei tantrice a fenomenului de îndrăgostire.