,,Slăvesc în inima mea Zeiţa al cărei corp este scăldat în ambrozie, mai frumoasă decât fulgerul, şi care, atunci când îşi părăseşte sălaşul şi intră în palatul regal al lui Shiva, deschide lotuşii canalului axial al iubirii.”

Bhairavi-Stotra

duminică, 3 aprilie 2011

Iubiţi în fiinţa iubită esenţa sa divină, nu personalitatea sa efemeră- din nou despre transfigurare

,,Prin transcenderea iubirii fizice se ajunge la detaşarea faţă de trup, dar se rămâne în continuare dependent sufleteşte de celălalt. Şi dacă celălalt se închide sufleteşte faţă de noi, rămânem iarăşi singuri. Iată de ce trebuie făcut pasul următor. În momentul în care se ajunge la o comuniune sufletească (care este tot o unire între două fiinţe), chiar dacă nu mai eşti în relaţie cu trupul celuilalt, ci cu sufletul lui, totuşi, şi acest suflet al celuilalt trebuie depăşit. Trebuie "folosit", ca să spunem aşa, ca o poartă spre ceea ce este dincolo de el. La început ajungi să simţi sufletul celuilalt printr-o primă transfigurare, apoi tot printr-o transfigurare ajungi să treci dincolo de el şi să vezi ceea ce este mai presus, adică o manifestare esenţială, un aspect al Conştiinţei Cosmice, iubirea divină, o anumită zeitate pe care tu o adori, un ideal al tău, deci, oricum, o sferă mult mai înaltă. Dacă se ajunge la acest nivel apare decondiţionarea şi faţă de sufletul celuilalt, la fel ca şi faţă de corpul său fizic.

Şi, chiar dacă, de exemplu, la un moment dat celălalt pleacă, nu numai fizic, dar chiar şi sufleteşte de lângă tine, tu rămâi în legătură cu acea realitate mai înaltă la care ai avut acces prin intermediul sufletului său individual. Şi atunci aceasta este într-adevăr o cale a eliberării care nu înseamnă că cei doi devin indiferenţi unul faţă de celălalt, nu înseamnă că iubirea a dispărut, ci că abia a început. Adevărata iubire nu apare atunci când doi neputincioşi se sprijină unul pe celălalt. Căci nu poate fi vorba de iubire între un bărbat şi o femeie care, deoarece nu au depăşit nivelul iubirii fizice sau nu au depăşit planul sufletesc, prin ataşament, depind unul de celălalt. Dar dacă doi oameni independenţi şi puternici, care pot fi oricând liberi, rămân totuşi împreună, atunci înseamnă că ceea ce îi ţine apropiaţi nu mai este dependenţa, ci altceva, mult mai profund.

Numai în momentul când nu mai depinzi de celălalt poţi să-i oferi iubirea cu adevărat. În general, aplicând diversele forme de yoga şi, în special, Tantra, oamenii ajung să depăşească primul nivel, al contactului strict fizic, sexual, pentru că este relativ uşor de depăşit. Ei însă nu duc transfigurarea mai departe. Chiar înfrumuseţat, sufletul celuilalt, îl vezi într-un mod foarte personal şi ajungi să depinzi tot mai mult de el. Astfel, în momentul când femeia devine mai atrăgătoare, tu vezi în ea tot acel suflet individual de femeie şi nu mai mult şi te ataşezi şi mai mult de ea.

Iar atunci, se poate face un pas mai departe, şi dacă îţi doreşti o ascensiune spirituală fulgerătoare, el trebuie urgent făcut. Aşadar învăţaţi să iubiţi în fiinţa iubită esenţa sa divină, nu personalitatea sa efemeră. Şi aici tot transfigurarea vă va ajuta."

yogaesoteric.net

2 comentarii:

wind30s spunea...

Te intorci mereu la matca, Dakini, d fapt nu ai plecat niciodata din palmele lui, EL, Curcubeul d langa tine, cu inima ta in palmele lui, palme dupa care ai tanjit si singurele pe care le intelegi si le recunosti, in care te simti "acasa". Dincolo d tot ceea ce scrii, vor ramane cateva lucruri d nespus, intrebari retorice, cautari in gamele prea largi ale ecoului, pt ca, vezi tu, always ne varsam pe noi in altul, acel "The Other" generic, ne identificam, negam ,masuram, ca, in final, sa realizam ca am trait singuri o Poveste d care am avut nevoie atunci, pt ca Viata, asa cum vine ea, isi cerea drepturile , pt ca Viata din noi curgea in sens invers si nu avea sens fara 1 om care sa-i dea sens. Tu, draga mea... TU ce faci? Cum se vede viata prin ochii, plamanii, genele tale?...Cum mai razi tu, cu ce mana iti stergi ochii cand iti vine sa plangi, cum saruti aripile dantelate ale Vantului si cui ii mai trimiti sarutari prelungi, purtate d wind? Unul moale si aerat, pe frunte, sa-ti tina ochii larg DESCHISI. Namaste !

dakiniblue spunea...

Invaluitor ca un vant de iunie cu miresme de trandafir si iasomie, acelasi, inconfundabil, stapan peste metafora, ma faci sa ma intreb din nou cat din ceea ce SUNT este esenta celesta si cat din mine mai tine de pamant. Altfel, duc o existenta obisnuita, ritmata de reguli omenesti. Nu rareori insa, traiesc clipe divine, privilegiate, in care Dakini se rasfata si gusta savoarea deplinei libertati.