Femeile au nevoie de protectie...

...Text preluat integral de pe blogul lui Tudor Chirilă... text la care subscriu necondiţionat... (cu mâini şi picioare, vorba lui nb)


"Recomandare !
Conţinut explicit. Celor pudibonzi şi preţioşi le recomand în lectură înlocuirea cuvântului "p--ă" cu cuvântul "floare". Sensul va rămâne neschimbat. Femeile au nevoie de protecţie, tandreţe şi p--ă. Bărbaţii stiu asta dar sunt convinşi ca p--a le poate înlocui pe primele două. Ei nu ştiu ca p--a este în multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa în căutarea fericirii. Bărbaţii uită mereu de tandreţe si protecţie. Uită pentru că sunt suficienţi, învingători, virili şi lipsiţi de nuanţe. Până şi orgasmul e lipsit de nuanţe la bărbaţi. Nici măcar nu îl putem mima. Astfel că prima întrebare care vine în mintea bărbatului înşelat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are p--a mai mare? Nici prin cap nu-i trece bărbatului suficient, învingător şi viril că adversarul care tocmai i-a luat urma prin aşternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus întrebări nerostite demult, a mângâiat, a avut răbdare şi a ascultat atent cu blândeţe în privire. Ce are cheliosul ăla cu burtă în plus faţă de mine? Ăla e bărbat? Ce dracu are ăla în plus? O p--ă mai mare? Nu, frate, are mai mulţi BANI ! vine invariabil eternul răspuns. Aşa e, de multe ori, zicem şi noi. Dar nu despre acele femei si bărbaţi vorbim noi. Nimănui nu-i trece prin cap că bărbatul cu chelie şi burtă înţelege să preţuiască femeia de lângă el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice în suflet şi dezvantajat fizic, trecut de prima tinereţe el stie că unica şansă este să mângâie, să asculte, să înţeleagă, să fie atent să deschidă uşa înainte ca ea să sune. Şi mângâie, ascultă, înţelege. Desăvârşeşte un ritual al gesturilor care contează, este mereu prezent, gata oricând să întindă un braţ nu foarte puternic dar mereu oportun. Mai presus de orice, nu cere nimic în schimb, cel puţin nu în mod evident pentru că, să nu uităm, şi el e bărbat, vânător experimentat.

Cu lacrimi în ochi vărsate pe ascuns când maşina rulează monoton şi ea priveşte absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide să renunţe la p--a care îi dă fiori de multe ori pe săptămână - nu e de ajuns...El, tânăr carierist şi stresat, conduce şi nu înţelege ce draq ar mai trebui să facă pentru linistea cuplului. Că doar depune toate eforturile.Trage maşina pe dreapta şi se uşurează în plin câmp. Se urcă înapoi fără să-şi aducă aminte că ea l-a rugat să-i aducă puloverul din portbagaj.Vor ajunge în curând la munte. Undeva, la acelaşi hotel, se vor întâlni cu un bărbat jovial trecut de prima tinereţe dar cu zâmbet irezistibil şi poveşti fantastice.

Femeile au nevoie de protecţie şi tandreţe. Femeile renunţă cel mai uşor la p--ă . Bărbaţii renunţă la tandreţe şi protecţie. Acest război surd al neînţelegerii va da naştere profitorilor. Cine sunt ei ? Pe termen scurt, amanţii. Pe termen lung- cei înţelepţi şi răbdători.

Pe drumul de întoarcere el este bucuros şi uşurat că ea şi-a revenit. E vorbăreaţă şi nu mai priveşte absentă pe geam. Şi zâmbeşte ca în prima zi. E prea neatent ca să realizeze începutul sfârşitului. Pe terasa hotelului, bărbatul jovial, trecut de prima tinereţe, savurează un cognac... Pe buza paharului este zahăr... Toate persoanele cărora le-am arătat textul ăsta, au căzut în tristeţe. Eu sper că şi pe gânduri."