Recurs la reconciliere

“ ...Dragostea începe să capete un caracter sacru când pune sufletul omului într-o stare de transă. Materia mai grosieră şi materia mai subtilă sunt cuprinse în om de o stare de magnetism atât de profundă, încât mijeşte mai întâi intuiţia şi apoi senzaţia unei lumi ce nu e umană, dar care, în hipersensibilitatea unei stări existenţiale aparte se adapă dintr-un izvor omenesc. Aceasta stare se produce pentru câteva clipe în orice dragoste diferenţiată, dar dificultatea constă în a o face să dureze intens şi definitiv, apoi în a evita trezirea dorinţei carnale care ar paraliza-o… …Este necesar ca erosul sa nu fie numai dorinţă sexuală, ci tocmai iubire, ceva mai subtil si mai vast. Trebuie să doreşti sufletul, fiinţa persoanei iubite, asa cum ii poţi dori trupul. Pornind de la starea aceasta, în raportul fără contacte fizice erosul îţi declanşează contactul fluidic, iar starea fluidică, la rândul ei intensifică erosul. Astfel se poate produce o intensitate vertiginoasă aproape de neconceput pentru femeia şi barbatul de rând. Să iubeşti, să doreşti aşa, fără mişcare, în mod continuu, aspirându-vă reciproc şi vampiric, într-o exaltare ce inaintează fără teama de zone ameţitoare. Vei resimţi o senzaţie de amalgamare efectivă, o percepere în tot corpul a persoanei iubite nu prin contact, ci într-o acuplare subtilă prin care o simţi în fiecare punct şi te pătrunzi de ea ca intr-o beţie ce pune stăpânire pe sângele sângelui tău. Aceasta te duce, la limită, în pragul unei stări de extaz.”
(Introduzione alla Magia, apud Julius Evola, Metafizica sexului )

***


Problematica sexului sacru pare, în contextul începutului de mileniu 3, superevoluat, megainformatizat, hiperrobotizat, anacronică, desuetă. Suntem prea grăbiţi şi preocupaţi să ţinem pasul cu vremurile, prea înverşunaţi să ţinem frâiele unei căruţe care a prins viteză pe nesimţite, ca să mai avem răbdare să ne întoarcem spre izvoare... nu e timp, nu mai e timp... Peste tot se aud ameninţări, media ne bombardează cu veşti despre dezastre şi calamităţi. Se vorbeşte de teorii conspiraţioniste, tot mai des... umanitatea e în derivă, într-un proces ireversibil de alienare... Alergând să prindă trenul pe care- culmea- ştie că nu-l va prinde niciodată, omul modern uită să se întrebe care este , de fapt, destinaţia...
Se pare că o simplă deplasare a centrului de interes spre interior i-ar da omului soluţia ieşirii din impas. Despre imperativul existenţial de a te cunoaşte pe tine însuţi se vorbeşte de mii de ani. Oare care ar fi resortul care să îl propulseze pe omul modern spre a accede la nevoia de cunoaştere interioară? Un răspuns teoretic îl putem avea în ceea ce susţine Evola vorbind despre sexul sacru. Dar dincolo de teorii, fiecare avem la îndemână calea simplă şi regală a Iubirii, cale pe care o intuim cu toţii dar, din prejudecată, nesiguranţă sau lipsă de curaj foarte puţini o urmăm.
Oare ce mâini demoniace au despărţit atât de ireconciliabil, în timp, sexul de sacralitate, trupul de suflet? La răscruce de vremi, la confluenţa dintre două vârste, stăm pironiţi dinaintea unei interfeţe cu două opţiuni... şi simţim clar că doar o stare de eroism divin ne-ar mai putea împăca pe noi înşine cu noi înşine în fiinţa noastră scindată.

Nora

Sindromul Nora ( Ibsen) ne bantuie cumplit de des pe toate femeile... prea rar e insa constientizat. A iubi fara masura e divin, dar a risipi margaritare e diabolic. Granita e foarte vaga, iar uneori doar un discernamant ascutit poate sa o distinga. Ibsen a fost creatorul genial care , facand incursiuni in subconstientul uman dar si cunoscand femeia in esenta ei, a dat, prin Casa cu papusi, psihanalizei- un subiect de dezbatut iar cititorilor suficient de sensibili- un motiv de reflectie. Ibsen spune, comentand drama Norei: "Există două tipuri de legi spirituale şi două tipuri de conştiinţe – una pentru bărbaţi şi una pentru femei. Ei nu se înţeleg unii pe ceilalţi, dar în viaţa de zi cu zi, femeile sunt judecate după legile bărbaţilor, ca şi cum nu ar fi femei, ci bărbaţi. În cele din urmă, soţia din piesă este în încurcătură şi nu ştie ce e bine şi ce e rău. Este total derutată de sentimentele naturale pe de o parte şi încrederea în autoritate pe de altă parte."
Femeia cade mereu victima propriei sale suficiente, uneori pentru ca se complace, dar de cele mai multe ori pentru ca nu e constienta de adevarata sa conditie. Iar barbatii, din orgoliu si vanitate, urca mereu scari spre statui imaginare, calcand peste flori si margaritare.

Bărbaţii vorbesc atât de rar despre lucrurile sensibile nu pentru ca nu ar fi sensibili în structura lor, dar pentru că mintea lor nu e proiectată să dezvolte sensibilitatea, ci să o provoace. Femeia preia, prin raportare la barbat, energia creatoare şi o transformă alchimic. Aşa se explică ezoteric creaţia. Insăşi creaţia divină este o manifestare a Masculinului, Forţa Divină transcendenta, prin Femininul imanent. Această dualitate primordială se perpetuează în manifestare şi reprezintă elementul dinamic al vieţii.

Ce nu este TANTRA

“Fiecare proces, fiecare dorinţă, oricât de neelevată ar fi, poartă în sine o sclipire de sacralitate pe care tantra urmăreşte să o identifice şi să o pună în lumină”. ( John Blofield, Misticismul tantric din Tibet).

Unii adepţi occidentali privesc Tantra ca pe o practică erotică în genul Kama Sutra şi folosesc tehnicile sexuale ca pe nişte instrumente necesare în practica spirituală. Această raportare a dat naştere la aşa-numita neo-Tantra care a fost denumită în glumă de către Lama-şii tibetani, “California Tantra”.

Perceptia romanilor in legatura cu TANTRA este de maniera occidentala, dar mult mai nuantata si mai pitoreasca, de o coloratura aparte. Fenomenul MISA, controversat si neinteles de marea majoritate a romanilor, a adus insa in discutie mai mult decat in tarile vecine termenul TANTRA. Dar, cu atat mai mult, sensul lui real a fost denaturat.

Desigur, o restabilire a semnificatiei in acord cu adevarul ar necesita eforturi uriase. Pentru ca si aici proverbul romanesc „Un nebun arunca o piatra –n apa si zece destepti n-o pot scoate” se aplica ... presa romaneasca a facut TOTUL ca sa dezinformeze si sa creeze acel hallou mistic, ocult, misterios, chiar periculos in jurul unor oameni altminteri pasnici si simpatici, yoghinii, in mare parte practicanti de TANTRA YOGA.

Dar românii ar trebui să ştie clar ceea ce NU înseamnă TANTRA.

TANTRA NU înseamnă „deschidere” in sensul pe care limbajul de pe net il foloseste: „Credeam ca eşti deschisă: am văzut că cochetezi cu TANTRA... chiar nu vrei sa faci sex pe videochat?”

TANTRA NU înseamnă perversiuni sexuale. Libertatea sexului total nu este exclusă în cuplul de îndrăgostiţi... pentru că REGULA DE AUR in TANTRA este IUBIREA. Doar într-un cuplu armonios şi profund iubitor se pot angrena energiile benefice ale iubirii şi se pot experimenta cu succes tehnici amoroase diverse.

In general, TANTRA NU înseamnă doar sex, scopul TANTRA-ei nu este obţinerea plăcerii- orgasmul propriu-zis. Confuzia apare de la realitatea ca extazul beatific ce apare în TANTRA adevarata este legat de momentul natural , organic al orgasmului.

TANTRA NU înseamnă sex în grup. Pentru asta s-a inventat alt termen: swing.

Dar despre ceea ce înseamnă şi ceea ce NU înseamnă TANTRA, căutătorii cu adevărat interesaţi vor afla, de bună seamă... Se spune că un discipol a cerut cu ardoare Maestrului său să-i aducă dovezi clare despre existenţa lui Dumnezeu, astfel încât să nu-l mai chinuie îndoiala vreodată. Maestrul i-a spus: „Eu cred că Dumnezeu există. Nu am nevoie de dovezi. Dacă tu ai nevoie de dovezi, caută-le! „

Plenitudinea interioară

Succesul? El nu înseamnă pentru fiecare dintre noi acelaşi lucru... îţi stabileşti singur standardele, trebuinţele. Oamenii au orizonturi de aşteptare diferite, trebuinţe diferite... dar, în toate cazurile, esenţial e să ştii ce vrei... şi asta o ştii cunoscându-ţi natura reală. A-ţi cunoaşte identitatea la modul real este cheia oricărei reuşite în viaţă. În fiecare dintre noi zace un potenţial imens... practic, nu ne lipseşte nimic pentru a fi fericiţi. Este însă esenţial să ajungi să-ţi cunoşti fiinţa reală. Revenim la ceea ce vechii greci lansau ca imperativ de prim ordin: "Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte universul întreg cu energiile şi forţele sale ascunse". La drept vorbind, natura noastră reală reprezintă modelul divin proiectat în fiinţă... potenţial, suntem nelimitaţi. Limitele noastre se situează la hotarul stabilit de insăşi mintea noastră. Fără îndoială că a trăi mereu cu sentimentul unei veritabile plenitudini interioare înseamnă cea mai importantă cucerire pe care omul o poate repurta asupra lui însuşi. Există o LEGE A FOLOSINŢEI ilustrată magistral in Pilda cu talanţii de către Iisus. Să-ţi cunoşti "darurile" cu care ai fost înzestrat, iată cheia care deschide porţile înţelepciunii.


Starea de plenitudine interioară... acea mulţumire a sufletului graţie căreia manifeşti mereu bucuria de a trăi... ea atrage, prin rezonanţă, succesul în tot ceea ce intreprinzi... să ştii ce vrei, să îndrăzneşti, să acţionezi conform crezului tău, deplin integrat în Legea divină... Dumnezeu îi ajută pe luptători..."celui ce are i se va da, iar celui ce nu are i se va lua şi ceea ce are"... Secretul succesului? Ai incredere în tine şi în bogăţia ta interioară! Starea de gol şi de sărăcie interioară întreţine blazarea, autosuficienţa, lipsa de ţel, aceşti duşmani de moarte ai sufletului.

Femeile au nevoie de protectie...

...Text preluat integral de pe blogul lui Tudor Chirilă... text la care subscriu necondiţionat... (cu mâini şi picioare, vorba lui nb)


"Recomandare !
Conţinut explicit. Celor pudibonzi şi preţioşi le recomand în lectură înlocuirea cuvântului "p--ă" cu cuvântul "floare". Sensul va rămâne neschimbat. Femeile au nevoie de protecţie, tandreţe şi p--ă. Bărbaţii stiu asta dar sunt convinşi ca p--a le poate înlocui pe primele două. Ei nu ştiu ca p--a este în multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa în căutarea fericirii. Bărbaţii uită mereu de tandreţe si protecţie. Uită pentru că sunt suficienţi, învingători, virili şi lipsiţi de nuanţe. Până şi orgasmul e lipsit de nuanţe la bărbaţi. Nici măcar nu îl putem mima. Astfel că prima întrebare care vine în mintea bărbatului înşelat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are p--a mai mare? Nici prin cap nu-i trece bărbatului suficient, învingător şi viril că adversarul care tocmai i-a luat urma prin aşternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus întrebări nerostite demult, a mângâiat, a avut răbdare şi a ascultat atent cu blândeţe în privire. Ce are cheliosul ăla cu burtă în plus faţă de mine? Ăla e bărbat? Ce dracu are ăla în plus? O p--ă mai mare? Nu, frate, are mai mulţi BANI ! vine invariabil eternul răspuns. Aşa e, de multe ori, zicem şi noi. Dar nu despre acele femei si bărbaţi vorbim noi. Nimănui nu-i trece prin cap că bărbatul cu chelie şi burtă înţelege să preţuiască femeia de lângă el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice în suflet şi dezvantajat fizic, trecut de prima tinereţe el stie că unica şansă este să mângâie, să asculte, să înţeleagă, să fie atent să deschidă uşa înainte ca ea să sune. Şi mângâie, ascultă, înţelege. Desăvârşeşte un ritual al gesturilor care contează, este mereu prezent, gata oricând să întindă un braţ nu foarte puternic dar mereu oportun. Mai presus de orice, nu cere nimic în schimb, cel puţin nu în mod evident pentru că, să nu uităm, şi el e bărbat, vânător experimentat.

Cu lacrimi în ochi vărsate pe ascuns când maşina rulează monoton şi ea priveşte absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide să renunţe la p--a care îi dă fiori de multe ori pe săptămână - nu e de ajuns...El, tânăr carierist şi stresat, conduce şi nu înţelege ce draq ar mai trebui să facă pentru linistea cuplului. Că doar depune toate eforturile.Trage maşina pe dreapta şi se uşurează în plin câmp. Se urcă înapoi fără să-şi aducă aminte că ea l-a rugat să-i aducă puloverul din portbagaj.Vor ajunge în curând la munte. Undeva, la acelaşi hotel, se vor întâlni cu un bărbat jovial trecut de prima tinereţe dar cu zâmbet irezistibil şi poveşti fantastice.

Femeile au nevoie de protecţie şi tandreţe. Femeile renunţă cel mai uşor la p--ă . Bărbaţii renunţă la tandreţe şi protecţie. Acest război surd al neînţelegerii va da naştere profitorilor. Cine sunt ei ? Pe termen scurt, amanţii. Pe termen lung- cei înţelepţi şi răbdători.

Pe drumul de întoarcere el este bucuros şi uşurat că ea şi-a revenit. E vorbăreaţă şi nu mai priveşte absentă pe geam. Şi zâmbeşte ca în prima zi. E prea neatent ca să realizeze începutul sfârşitului. Pe terasa hotelului, bărbatul jovial, trecut de prima tinereţe, savurează un cognac... Pe buza paharului este zahăr... Toate persoanele cărora le-am arătat textul ăsta, au căzut în tristeţe. Eu sper că şi pe gânduri."